Burnout-ul nu e lene. E un cont ajuns pe minus.

Cel mai frecvent lucru pe care îl aud de la cineva cu burnout e o formă de autoacuzare: „ar trebui să pot mai mult", „ceilalți fac asta fără probleme", „poate sunt doar leneș/leneșă".

Burnout-ul nu e un defect de caracter. E o consecință previzibilă a unui sistem, corpul și mintea ta, care a funcționat mult timp pe deficit, fără ca depunerile să acopere retragerile. Nu contează cât de motivat ai fost la început. Un cont pe minus rămâne pe minus, indiferent de intenția cu care ai cheltuit.

Semnele nu sunt mereu spectaculoase. De multe ori arată a epuizare fizică fără motiv clar, iritabilitate față de lucruri mici, o detașare ciudată față de o muncă pe care înainte o făceai cu plăcere.

În cabinet, nu începem cu „cum să faci mai mult, mai eficient". Începem cu cât de mult te costă, de fapt, felul în care funcționezi acum. Și cu ce ai nevoie să schimbi, nu ca să reziști mai bine, ci ca să nu mai fie nevoie să reziști atât.